Tags

, ,

In ciuda noptii si somnului care ma bantuie, oboselii care cade greu pe ploape si linistii absolut absurde, infricosetoare, vreau sa las timpul sa se strecoare printre toate si eu odata cu ele.

Visez cu ochii deschisi, visul e prea frumos, prea fragil si naiv. Dar gandurile ma bruscheaza, imi aduc aminte care e realitate. Imi aduc aminte ca un prieten imi bate la usa, ca un prieten mi se intoarce in viata mea umila, in viata gri si mizerabila care o duc in fiecare zi, rectific, o ducem in fiecare zi.

Mie frica de sentimente si totusi sunt emotionata. Mie frica de sentimentul de atasare, mie frica ca o sa fiu dependenta de cineva, mie frica ca tot ce am reusit sa adun se spulbera. Mie frica sa las un alt val de sentimente sa ma invadeze, sentimente colorate, sentimente ce te fac sa tresari la fiecare gand, fiecare ges. Ah, cat urasc uneori dragostea cand vine ca nemiloasa, cat urasc cand prietenii se intorc dupa ce am traversat prapastia.

Somn, aberatii si vise.