Tags

, , ,

Oare cati oameni reactioneaza la primul instinct?

Cati oameni isi aseamana viata cu un film?

De ce ne speriem de viata si de moarte?

Ma gandesc adesea de ce nu imi ascult primul instinct care se dovedeste mai tarziu ca era unul bun? De ce de fiecare data am nevoie de putin curaj si un impuls sa fac ceva, caci daca m-as gandi prea mult la acel lucru m-as razgandi?

Probabil pentru ca acum nu mi-ar sta gandul la acel tip care m-a facut sa ma gandesc putin la el. Pentru ca daca nu aveam putin curaj si un impuls ieri nu ma mai intalneam cu el si azi nu ma gandeam la el. Pentru ca daca imi ascultam instinctul, ma intorceam inapoi de 3 ori si plecam de la el de mai multe ori.

E bine uneori sa-ti pui intrebari la care sa-ti raspunzi, intrebari care te framanta. Ma gandesc ca uneori filmele sunt asa de frumoase, par atat de reale si te gandesti ca si viata ar putea fi asa, ca ai putea sa iubesti si sa traiesti asa de usor si cu atat de putine griji.

Cred ca singuratatea m-a facut sa ma deschid fata de persoane noi, m-a facut sa ma atasez repede de o persoana noua si sa o las in urma mea atunci cand primesc un refuz, unul direct, indirect sau poate indiferenta.

Ma sperie viata, cand ma gandesc ca uneori incep sa o tratez ca atare, schimb hainele si imi iau unele mai de pustani, mai copilaroase pentru ca inca ma consider un copil. Ma sperie gandul ca inaintam in varsta, ca o sa ajungem ca batranii aia care azi ii huiduim si nu le intelegem suferinta.

Si totusi asta ar fi cea mai mica preocupare intr-o zi de duminica, dupa o seara fulgera si plina de scantei. Sper sa fie doar alte cateva foi, sa treaca la fel de repede cum au aparut, pentru ca nu sunt dispusa sa-mi calc iar pe principii pentru niste placeri.