Tags

, ,

Imi aduc aminte ca in liceu sau in generala, o profesoara ne-a zis ca prietenii din copilarie, din liceu si generala sunt prieteni care o sa-i avem toata viata. Nu am crezut niciodata in cuvintele astea, eram ferm convinsa ca sunt in stare sa-mi fac alti prieteni decat cei care-i am , ca pot sa-mi fac o prietena la fel de buna ca cea pe care o am.

Dar m-am inselat. Pasind cu grija pe pamant nou, pe ceea ce alti o numesc inceput de viata, mi-am dat seama ca prietenii adevarati sunt cei din copilarie, restul sunt doar prieteni din interes, la servici sau la cursuri, facultate, prietenenii doar de o “ieseala”.

Si nu stiu daca cred ca o prietenie veche trece peste tot, peste certuri, reprosuri si cuvinte spuse in vant. As vrea sa cred, as vrea sa incerc, dar cel putin curajul nu mie prieten in situatia asta. Si vorba unei femei, e greu cand nu ai prieteni, dar mai bine e fara profitori.

Oare chiar asa o relatie de prietenie trece peste tot? Adica eu nu am curaj sa zic ca-mi pare rau, dar oare ea are? Si imi pun intrebari. Mie frica de reactia ei, mie frica ca timpul a schimbat-o si ca viata si calea dura pe care si-a ales-o a impins-o in alte extremitati,  mie frica ca are alti prieteni  si mie frica de sentimentul de prostie pe care o sa-l am daca ar exista un posibil refuz sau esec.

Dar regret timpul care il las sa se asterene intre noi doua, intre o prietenie de ani, intre atatea intamplari. Oare ma gandesc, nu cumva o sa gresesc daca incerc iar, sau o sa gresesc incercand sa ma conving ca nu era egosita?

Prea multe intrebari, cu un singur raspuns : EA.