Tags

,

Ceea ce vreau sa scriu si ceea ce am realizat si nu numai o data, ca primul meu instinct de obicei nu ma inseala, pt ca atunci cand nu e bine, aman momentul cand zic stop, sau gata, crezand ca ma grabesc . De fapt nu, am gresit ca nu am zis stop de la inceput. Si asta e valabil si in cazul cand trebuia sa plec si sa zic stop, cand imi doream sa fug si totusi am stat. Si nu e prima data cand am zis ca plec si am stat si mi-a parut rau.

Si acum iar am gresit, am stat, am lasat ca el sa ma conduca si am lasat partea din mine care zicea da, sa reactioneze iar constiinta mea am lasat-o pe undeva, sa zaca, pregatita sa ma incolteasca la prima greseala. Si greseala nu intarzie sa vina..

Probabil trebuia sa gresesc si aici, ca sa-mi dau seama ca nu e bine pana la urma, sa-mi dau seama inca o data ca am primit o lectie care nu se va mai repeta.  Si pana cand lectia e tiparita, tre sa-mi sterg raniile, sa-mi adun acel eu, acel orgoliu numit eu, acel eu care l-am lasat sa zaca facandu-l prost si inutil.

Ps: Lectia invatata: pana la urma o prietenie transformata intr-o relatie din singuratatea unuia si avand un miez al unei foste relatii se termina tragic.

The end.