Tags

,

Zilele astea m-am tot gandit la premiile care le-am primit (va multumesc ca v-ati gandit la mine), eu nu prea sunt genul cu leapsa, sau premii. In sufletul meu asterne o particica din fiecare si cand o zic unei persoane o zic cu drag si rar, pt ca atunci o zic din tot sufletul.

Nu prea mai am timp de cand lucrez, abia mai apuc sa rascolesc cateva bloguri. Dar tot odata gandurile sunt cu mine, merg pe strada si imi imaginez cum scriu, la fel ca intr-un film cand un personaj este urmarit si pe fundal sunt gandurile lui, care doar el le aude. Imi imaginez cum scriu, dar adesea parca nu-mi iese la fel ca atunci cand imi imaginez ca scriu.

Si zilele astea am vazut cum timpul trece asa de repede pe langa mine, pe langa noi. Curand un tip mi-a zis ca a schimbat si el prefixul la cateva zile dupa mine, si a plans. A plans ca anii s-au scurs, a plans ca mai are putin de trait desi eu as zice ca mai are inca o data varsta de trait, asta si daca vrea. Si am vazut cum luna s-a scurs, cum inca un Paste a trecut, cum alte zile triste de iarna au trecut si alte zile frumoase de primavara, cu ploi scurte au venit.

Si da, parca ritmul s-a schimbat, imi aduce aminte de zilele de liceu, cand abia asteptam sa termin orele si trageam cu dintii de tipul de pana a doua zi cand ma ducea iar la scoala si in fiecare zi asteptam cu nerabdare weekend-ul si zbura asa de repede timpul si la sfarsit de an ziceam “iar a mai trecut un an, am mai crescut”.

Adesea am zis ca vreau timpul sa-l opresc la 18 ani sau macar la 20. Ce frumosi ani si nu-mi vine sa cred cum imi indrept atat de repede privirile spre alte lucruri, care imi erau frica si acum imi par placute si cum incep sa-mi fac treptat planuri si cat de frumos e sa ai pe cine sa incluzi in planurile tale. Sa te bucuri la orice nimic si tresari la orice adiere, atingere.

Si nu pot sa zic cat de placut surprinsa am fost ieri de o familie si cat mi-a placut felul diferit de a se regasi, a-si indeplinii dorintele, hobby-urile si felul diferit de a trait, diferit de al meu, mai ales ca intodeauna m-a impresionat lucrul nou. Da si am fost atat de surprinsa de parca am primit prima mea pereche de role la 8 ani.

Si de ce am scris asta, pentru ca as fi vrut ca unii dintre voi sa citit si lucruri frumoase care eu nu apuc sa le scriu, pt ca exista si ele, chiar daca sunt momente scurte.  Stiu ca nu o scriu pentru vizitatori, dar rar apuc momente cand sunt bina dispusa sa-mi pot exprima si sentimentele si nici atunci cand sunt trista nu o fac cum as fi vrut, pt ca nu imi place sa spun lucrurilor pe nume.

So, azi e urat afara, dar eu sunt mai optimista decat ieri si sper din tot sufletul ca macar cat ma stradui sa primesc rasplata.