Pret de cateva minute am avut impresia ca totul era la fel ca inainte, ca eram cu prietena mea ca in fiecare zi , ca imparteam si plictiseala si gandurile bune sau rele, barfele… Ca alta data, ca intre fete. Si de fiecare data cand imi aduc aminte de ea o visez, si chiar daca stam una langa blocul alteia nu am mai vazut-o de 6 luni pe putin. 6 luni de cand nu mai suntem prietene, 6 luni de cand ne-am vazut fiecare de drumul ei.

Ce dor imi e de alintaturile noastre ciudate, de tot ce imparteam. Mie dor sa fie ca inainte, pana sa se schimbe, pana sa vada altfel lumea. As fi vrut sa stie ca-mi pare rau si pentru ce am zis chiar daca a fost adevarat si m-a durut si ca-mi pare rau ca acum suntem fiecare cu alti prieteni, fiecare pe drumul ei, facandu-si planuri si visand in alta parte.

Ca visul nostru copilaresc din bucatarie o sa ramana doar un vis prostestesc dar dulce.

Mie dor de furisatul nostru noaptea, si imi aduc aminte cum fugeam la 11 noaptea in ploaie, in picioarele goale si apoi ne bateam in baltocile dupa strada.

A fost si nu mai e…