Tags

, , , , ,

Disperare, decizii si haos.  Se imbina de minune si nu lasa loc de nimic. Rostogoleste marunt lacrimi pe obraz si cad gramada facand loc la altele, lasand in urma doar dare negre de creion.  Degetele chinuite de frig, crapate de munca, sterg fata indurerata zgaraind pielea. Cuvintele ies gramada, ies si nu se mai opresc, atat de multe si grele, dureroase, ies la lumina pentru a nu stiu cata oara, ies cu regret, cu durere-n glas ce sfasie alte inimi.

Ma fac sa plang, dar nu vreau sa plang, vreau sa o incurajez dar ea imi zice cu disperare ca nu mai poate sa lupte, dar eu insist si sper sa fie mai bine. Si cand rau tot creste eu sper ca da inapoi, sper sa ne lase si noua spatiu sa ne bucuram de o zi frumoasa, sa radem si sa multumim ca azi e mai bine.

Imi doresc sa-i sterg durerea, sa-i ofer ce mi-a oferit ea mie. Vreau sa nu o vad ca plange ca ma doare. Nu stiu ce zic ei cand o vad disperata, dar eu as vrea din tot sufletul sa-i iau grijile, sa le iau eu si sa fac din ele zile mai bune.

Si chiar daca ieri nu am plans sa nu o descurajez, acum plang.  Plang pentru ca a fost o saptamana de lovituri  si pentru mine, dar mai ales pentru ea.

Grele sunt cuvintele si atat de putine cand simti un nod in gat…