Tags

,

Nu inteleg cum o persoana deprimata zice ca nu poate sa-si revina decat daca-l ajuta un specialist? Sa zicem ca familia nu e capabila sa inteleaga, dar faptul ca totul in jurul tau se destrama, se prabuseste nu e un motiv sa-ti strangi fortele sa incepi sa lupti cu tine insusi? Stiu ca nu e usor sa treci peste o stare ca asta, dar nici sa nu faci nimic pentru tine?

De ce fiecare om il ia pe “nu pot” in brate? Eu am invatat ca nu exista nu pot si chiar multi zic “nu exista nu pot decat nu vreau” si e cat se poate de adevarat. Daca zic nu pot inainte sa incerc…

Nu am fost la un psiholog ca sa inteleg cum trateaza el un pacient, dar de la psiholog pana la internare intr-un sanatoriu? OMFG

Imi aduc aminte pe la 16 ani, intr-o vara, ca mi se facuse rau si m-am dus la spital la pediatrie si la cum avem noi doctori de te fac bine numai uitandu-te la tine, m-a trimis la neuro-psihiatrie. Femeia de acolo s-a uitat la mine crucis dupa ce i-am zis ca mi s-a facut rau (probabil era de la caldura)  si mi-a zis ca nu tine de ea, asa ca mi-a dat direct internare la neuro-psihiatrie la Obregia. Deci pana la urma, ma duc ca mi se face rau si ajung la nebuni.

Si totusi de ce mereu gasim explicatii pt. ceva ce nu exista cu adevarat? Nu cred ca un om deprimat nu isi gaseste si singur calea catre intoarcere. Si tocmai motivul ca totul se prabuseste in jur ar trebui sa fie motivul sa lupte in fiecare zi.  Si vine momentul cand zici: “gata e timpul sa ma ridic, mai stau trist doar astazi  si de maine ma schimb, de maine nu voi mai lasa gandurile sa ma doboare, voi incerca sa fiu mai optimist, voi incerca sa lupt pt mine.”

Imi pare rau ca nu pot face sa inteleaga, ca fiecare sfarsit are un nou inceput, ca fiecare lucru pierdut poate fi inlocuit, poate sa fie mai bun sau mai rau, ca forta care el crede ca o gaseste in altii e de fapt in el, ca singurul lui sprijin in viata pt. depresie si alte stari psihice, este chiar el, doar trebuie sa vrea.