Tags

, ,

Ieri cand mergeam pe strada, am vazut un barbat atat de mic … cred ca avea un metru. M-am simtit prost pentru el si m-am gandit la D-zeu.

De fiecare data cand vad oameni care nu au primit nici macar ce unii au si chiar daca nu e mare lucru pt. ei pentru cel ce nu are este.  Mi-l imagineam pe D-zeu cum se juca cu tarana, ca la o fabrica de jucarii. Noi suntem jucariile create de el.

Unii au fost facuti perfect, frumosi, modelatii, la altii nu a mai ajuns materialul si pana avea sa vina iar camionul cu material a vrut sa-si termine ceea ce a inceput. Asa ca a facut un pitic urat, din materialul ramas. Nu s-a gandit sa mai astepte, a zis ca va creea o balanta intre cele frumoase si cele urate, ca modelele urate vor fi cei care vor stii viata mai bine ca oricare altu si cel frumos v-a avea aproape totul la picioare dar nu va sti niciodata sa obtina ceea ce uratul a obtinut.

In alte zile D-zeu nu avea chef sa faca modele, asa ca iesea unul mai cu nas carnos sau ascutit, mare sau stramb. Alte ori radea de modele si le arunca o peruca ciudata care nu se asorta cu tenul.

In alte zile se straduia sa le faca perfecte, dar nu ieseau tocmai perfecte, ieseau ciudate .  Da, Dumnezeu a avut multe esecuri, nu e tocmai un artist in modelat.

Uneori se plictisea sa faca aceleasi modele , 2 maini , 2 picioare asa ca pe unii ori ii lipea, ori le dadea mai multe membre.

Pana la urma, e doar o balanta…

Asa cred ca ne-a facut D-zeu pe noi, cand si-a dat silinta, cand ne-a facut in gluma.

  Click pe piesa