Tags

Mie sete de critica, mie sete de rautate…  Ma stapanesc sa nu fiu, dar rabdarea mea, cladita de cativa ani buni, am vazut-o pe apa sambetei, am vazut-o cum se transforma treptat din orice fir cazut, in nervi.

Pulseaza prin vene, o dorinta cruda, salbatica, flamanda… O parte din mintea mea e amortita, hipnotizata, moarta. Sunt absorbita de lantul esecurilor, de neputinta. Sangele urla prin vene dupa eliberare, fiecare bucata din mine, asteapta momentul de maxima slabiciune.

Sunt goala de idei, muzica sopteste adevaruri care nu vreau sa le aud acum, care nu vreau sa-mi spuna iar ca nu am dreptate si vocile de capul meu le incuranjeaza. Ploapele se misca greoi, sub lumina difuza, ar vrea intuneric, ar vrea liniste si nici un pic de miscare.

Mie sete…