Cand am intrat pe usa, am stiut ce vreau, am stiu ca eram eu, aproape in totalitate cum as fi vrut, dar inca mai am de lucru la capitolul eu.  Am intrat pe o usa, altfel decat eram anul trecut cand am fost dezamagita, singura si imi era frica sa pasesc si sa nu cad, sau imi era frica de oameni noi in viata mea.

Am lucrat la capitolul incredere. Daca vara trecuta nu ieseam decat cu EA (si ca tot nu intelegea cineva pe un blog, de ce unele prietene nu pot sa se duca undeva singure chiar daca le explici de x ori.. pt. ca nu au suficenta incredere in ele, sau poate din lene), acum am invatat sa ies de foarte multe ori singura, sa vorbesc in numele meu  si doar pt. mine, sa ies si cu alti prieteni si sa-i tin aproape.

Inca mai am ezitari si imi vine sa o iau la fuga dar mereu imi zici “pana cand? iar fac la fel?”  Si acum imi vine sa dau inapoi dar imi aduc aminte ca in viata tre sa castigi ce vrei si sa nu alegi intodeauna calea mai usoara, adica sa renunti.

Viata este unoeri foarte zgarcita: trec zile, saptamani, luni si ani fara sa simti nimic nou. Totusi, odata ce se deschide o usa, o adevarata avalansa patrunde prin spatiul deschis. Acum nu ai nimic, iar in clipa urmatoare ai mai mult decat poti accepta.