Tags

,

Mi se pare prea dramatic ce am scris ieri, emo chiar.  Asa ca m-am gandit sa peticesc postul de ieri cu altu azi.

Incerc sa-mi canalizez vointa si optimismul. Vroiam sa scriu ce cred unii despre ce scriu, dar constat ca nu-mi pasa si nu scriu ca sa ma scuz fata de cei care citesc, ci ma scuz pe mine, imaginandu-mi in mine doua persoane, ca un inger si un demon.

Nu pot sa fiu vesela cand ii vad pe ai mei cum se chinuie. Ma ambitionez de fiecare data cand ii vad si de fiecare data imi pierd ambitia cand ma bat cu zidul. Asta pt. ca nu reusesc sa-i ajut.

 

Ps: o melodie care mi-a ramas in minte de dimineata.