Tags

Desi mi-am promis mie ca nu am sa mai scriu pe blog despre EL, o fac iar pt. ca la 8 dimineata nu e nimeni on sau treaz caruia sa-i zic of-ul.

M-am trezit buimaica ca in fiecare dimineata pt. ca nou membru al familiei isi plimba linistit coada desupra coliviei si papagali “urlau” de zori. Cred ca mi-a facut bine ca m-a trezit pt. ca nu visam tocmai placut si din cauza asta sunt nelinistita.

Concluzia la care am ajuns eu ? Da e adevarata cercetarea cu pozele, caci ieri tot umbland sa-mi schimb semnul de pagina  am intrat in fotografiile care erau cu EL si imediat mi-au navalit toate amintirile si mi-a creat o stare proasta care am incercat sa o alung.

Urasc ca simt nevoia sa scriu despre el si faptul ca nu reusesc sa-mi stapanesc sentimentele si sa uit ce a fost.

Sunt stangace in a spune ce simt si nici macar acum cand sunt atat de nelinistita si m-au invadat atatea sentimente nu resusesc sa le astern …

Am scris intr-un post ca sunt geloasa dar nu am scris si de ce.

Cand stateam in statie si imi stergeam ultimile lacrimi din fata lui iar el incerca sa ma faca sa zambesc mi-a zis:

-Vrei sa-ti zic un secret?”

-Zi

-Vrei sa-ti zic un secret?

– Acum zi daca tot te-ai apucat sa zici..

– Mie mi-a placut de Ana, dar ea m-a refuzat si am ramas prieteni…

Ana fiind o prietena de-al lui cu care am iesit printre care si alte prietene. Cum m-am simtit in ziua aia (am scris intr-un post anterior) nu as vrea sa ma mai simt niciodata.

Atunci s-au facut toate legaturile mele, de ce era el asa atent cu ea, de ce vorbea cu ea mai mult si eu eram langa el pe post de tablou, cand zicea el ca la 4 dimineata vorbeau la telefon sau alte faze.

M-am simtit folosita, am simtit ca am fost un nimic tot timpul, sau doar o carpa pt. a-ti sterge jegul dupa inima. I-am zis si lui “aa.. eu am fost aia mai proasta”. L-a durut cand am zis asta, pt ca se intorsese cu spatele la mine si i se irosisera ochii.

In momentul de fata urasc facebook-ul, pt ca de fiecare data cand intru, imi apare pe wall “like-urile” lui pe profilul Anei, comentariile lui pt. ea si alte gesturi. Urasc ca el cica o tratateaza pe ea ca o prietena, dar de fapt el o vede altfel.

As fi vrut sa-l urasc si probabil ca in sufletul meu nu o sa-l iert niciodata pt modul cum m-a tratat , nu-l consider nevinovat pt. nu a avut curajul sa vorbeasca cu mine, sa-mi explice si nici macar pana acum nu am inteles unele lucruri, dar nici nu mai vreau.

Ma deranjeaza ca uneori isi mai aduce aminte de mine si ma intreaba “cum ma mai simt” cand eu nu ii zic absolut nimic despre mine, nici ca mie dor de el nici ca mie greu. Sunt doar  acolo aratandu-i nimic.

Nu-mi pare rau pt. ce a fost, imi pare rau ca l-am lasat sa intre in viata mea cand se petreceau atat de multe lucruri si atat de grele. El era acolo gata sa-mi smulga zambete si acum sunt doar eu gata sa mai vars si alte lacrimi de parca nu erau destule.

Nu mai pot sa scriu…. las melodia care o ascult de cand m-am trezit.