Tags

, , , , , , ,

Recent am citit intr-o revista un articol despre ” De ce sunt despartirile dureroase” in care oferea detalii asupra unui studiu de caz pe persoane care in ultimile luni au fost parasiti, sau au ramas fara persoana iubita si  care nu au reusit sa-si revina.

La cercetare au participat voluntari, femei si barbati, iar pentru a li se monitoriza activitatea creierului , voluntarii au fost conectati la aparate speciale, iar ulterior le-au fost aratate fotografii cu fosti parteneri sau imagini cu persoane straine. In momentul in care voluntari au vazut fotografii cu fosti parteneri s-a observat o activitate mai intensa in doua regiuni din creier, care, in mod normal, se activeaza atunci cand urmeaza sa primim o rasplata care va genera placere. Una dintre zone gazduieste dopamina si trimite mesaje intr-o alta regiune a creierului in care se creeaza dependentele. Inevitabil atunci cand iubim devenim dependenti de partener.

Lipsa partenerului duce la o stare asemanatoare sevrajului.

Deci persoana iubita ajunge sa fie un drog pt. noi si asta pt ca nu reusit sa controlam ceea ce simtim. Intr-un coltisor al articolului scrie asa ” Creierul este vinovat de starea de rau de dupa despartire.”

Acum cateva luni bune, am citit o carte  “Ratacirile fetei nesabuite”  despre dragoste si pot sa zic si dependenta. Actiunea era mutata in jurul anilor 1950, dar nu aici vroiam sa ajung, ci la faptul ca autorul era chiar personajul principal, care era indragostit pana peste urechi de o prietena din copilarie, care dupa anii, isi accentuase trasaturile si era mult mai frumoasa decat o tinea el minte. Tipa era genul persoanei care traise in saracie si scopul ei in viata nu era casatoria langa un om oarecare mai ales daca nu era bogat. Obisnuia sa se casatoreasca cu tipi bogati si profita de ei pana peste masura iar timpul si “nenorocul” facea de fiecare data ca autorul sa o intalneasca si flacara ce ardea la el in suflet era tot mai puternica. Si faceau dragoste si ea statea cateva zile sau saptamani in viata lui si disparea. Se reintalneau dupa ani…

Momentul cand el constata ca iar pleca din viata lui, muncea si muncea pe rupte doar ca sa nu se mai gandeasca la ea. Isi tinea creierul ocupat cu traducerile.

Deci pana la urma, creierul este cel vinovat, caci si eu la fel procedez.. Imi caut sa fac alceva, sa am mintea in alta parte si reusesc pana la un momendat… Momentul in care nu mai am mintea ocupata este cand pun capul pe perna.

Dar cand iti doresti ceva foarte mult, consider ca poti sa-ti controlezi si sentimentele, la fel ca atunci cand ai putere sa renunti la un drog.