Tags

, , , , , , , ,

Orgoliul e acul pe care-l bagi in talpa celui care vrea sa calce pe tine.

Mi-a placut un vers din Parazitii : “calc pe neon nu pe bec dar nu calc pe orgoliu”

Probabil ca asta m-ar face cam feministita si nu as vrea sa intru in tabara contra barbatilor, pentru ca desi acum sunt furioasa pe ceea ce reprezinta sexul opus, tin sa anunt ca ii si apar.

M-am saturat de femeile care isi bat joc de ele, care uita de mandria lor, de orgoliu pentru ce? Pentru “o bucata de carne”. Si degeaba zicem ca barbat ca el nu mai e nici unul. Normal ca nu mai e nici unul , suntem unicii, dar putem gasi persoane mai bune ca el, mai dulci , mai calmi, mai atenti.

De ce mereu noi femeile ne incapatanam la un barbat?

Cred ca in ultimile zile, am tot vorbit despre relatii cat nu am vorbit luni de zile si am primit foarte multe sfaturi. Si cum bineinteles ca mi-au placut foarte multe unele m-am gandit sa le prelucrez cum mi le aduc eu aminte ca sa vedem cum actioneaza fiecare parte.

Un exemplu trait de mine:

Atunci cand partea feminina nu acorda atat de multa atentie partii masculine, acesta depune eforturi disperate sa acapareze atentia, sa castige increderea, dragostea. Femeia in general ii place sa fie alintata, rasfatata si ii place ca barbatul sa fie cel care “conduce”.

Atunci cand partea feminina incepe sa acorde atentia care barbatul o cere si ofera cat mai mult, atunci barbatului satisfacut de ceea ce  a obtinut, nu mai acorda atentia care pana mai devreme o oferea.

Cred ca asta se trage si de la faza ca unui barbat ii place sa aibe in jur cat mai multe femei.

Ce mi-a placut mie la discutiile pe care le-am avut in ultimile zile, au fost legate si de casatorie:

In primii ani de casnicie, ambele parti (pe langa ca sunt fericite) au activitate sexuala intensa, treptat din ce am observat barbatul isi pierde interesul. Tipa care mi-a povestit intamplarea si fiind casatorita mi-a spus asa : “Cand ma duc la barbati-miu si ii zic ca am chef imi zice ca sunt obsedata, perversa ori ca e obosit sau nu are chef, dar cand ii zic ca nu-i mai dau atunci sare pe mine “ .Cred ca e buna la ceva si psihologia inversa.

Intr-o relatie, e  bine sa tratezi persoana iubita cum te treateaza si el:  cand tu tot timpul il suni pe el si el te suna mai rar, procedeaza si tu la fel, indiferent ca tie dor de el. Cand tu esti cea care vine cu propunerea sa va revedeti, incearca sa-l lasi pe el. Undeva o sa simta si el raceala cu care este tratat si o sa-i fie dor de vremurile cand va vedeati, vorbeati ore in sir la telefon. Daca in situatia in care acesta nu isi da intersul cel mai bine e sa-l parasesti, ca vorba aia “mai are balta peste”.

Inca un sfat primit :

Barbatului nu-i place sa fie sufocat, in general barbatii se sperie ori de relatii serioase, ori de femeile disperate, geloase, isterice. Chiar asa rau e?

Am cerut si parerea a 2 prieteni. In general unui barbat nu-i place sa fie sufocat, e bine in cantitati potrivite sa i se acorde libertatea dorita dar si sa fie tinut in lesa.

Pareri din partea baietilor sau celor mai experimentati?