Tags

, , , ,

Patrunde treptat si intuneca ultimul loc, sufoca ultima ramasita de aer si cauta insetat si ultimul loc unde ar putea sa se mai ascunda vreo bucatica.  Se afunda in mijlocul lor, se imbratiseaza cu intunericu si adoarme, dar ochiul ii e treaz, gata de atac, gata de fuga, pregatit  sa gaseasca o comoara, nestiind ca se va risipi o data cu deschiderea cufarului. Ar vrea sa nu mai fuga, sa lase intunericul intr-o umbra din camera, dar camera lui nu are colturi. Vrea sa infrunte frica, sa lege cuvintele si soaptele adunate, sa-si construiasca din nou un zid de sperante, ambitie si putere.

Dar nu, el zace in praful intunericului, suspina incet, urla, se zbate si adoarme, nestiind ca o sa se trezeasca iar si nu banuieste ca nisipul din clepsidra se scurge si globul se micsoreaza.

Ochii insetati il urmaresc, sunt pregatiti sa arate cu degetul, sa-i fure lumina ce o ascunde, astepta momentul cand se stinge, cand cedeaza, dar el zace pe podeaua rece a globului, nu spera la supereroi … spera sa regaseasca ce a pierdut demult.