In incercarea mea disperata de a-mi pune gandurile la locul lor in sertare, am deschis subiectul legat de libertatea intr-o relatie cu multe persoane. Ii intrebam si credeam ca toti gandeau la fel ca el, ca li se cuvine sa faca ce vrea, ca e ceva normal sa umble si cu alte pesoane in afara de cea caruia ii spune iubit/a.
Urmaream cu atentie oricine zicea ceva despre o relatie, chiar si la televizor era o reclama in care o tipa zicea ca ea crede in dragostea adevarata si asteptam cineva sa o contrazica.
Am revenit cu picioarele pe pamant si am alungat tot gunoiul din viata mea. Nu i-am lasat nici un mesaj de adio nici de despartire, fusese ca oricare alta zi. As fi vrut sa-i zic ca nu ma opresc in loc pentru gunoaie, dar cuvinte mai putine dor mai tare nu? El a tot incercat sa ia legatura cu mine, dar mi-am zis ce rost? Eu oricum nu o sa fiu aceea femeie care accepta un barbat care are o relatie deja, chiar daca el zicea ca toate suntem la fel si ca femeia pana la urma pica.
Concluzia la care am ajuns dupa ce am discutat cu diverse persoane, sa vrei sa preacurvesti atunci cand esti deja cu cineva este doar pentru ca nu vrei nimic serios in viata ta, iar toate lucrurile tratate de aceste persoane sunt cu superficialitate. Nu merita atentia si nici osteneala si inca exista persoane care cred ca isi pot petrece viata alaturi de cineva caruia sa-i fie fidel, inca nu le-au fost spalat creierul.
Dar la fel ca in medicina, dupa o boala, corpul nostru ramane cu niste sechele, poate neperceptabile de noi dar prezente acolo, asa sunt eu acum, a ramas un acel ceva in mine ca la fiecare pas exista un strop de teama.