Tags

Am vrut sa scriu si totusi nu am facut-o, nu din pana din idei ci din multa lene. Consider ca eu am scris de nevoie nu ca am talent, dar mi-a placut sa consider blogul o particica din mine scrisa undeva, iar per ansamblu faptele sa reflecte si cateva invaturi.

Dar nu se mai poarta cititul, ci totul e doar o vanatoare de vizitatori, oricum nu imi pasa. Nu-mi plac subiectele tabu, de ce prietenul tau te ignora, s-a plictisit, de ce iti cade parul? Chiar daca ne lovim de ele poate zilnic, le consider plictisitoare.

Astazi nu am chef sa discut de “boy-friends”, familie, sau orice neajuns care ar putea sa strice un singur moment.

Mergand pe strazi, ratacind haotic chiar daca aveam treaba nu puteam sa remarc mirosul de frunze umede si chiar si cel de lemn ars in soba. Imi aducea aminte de zilele de iarna sau de toamna de la munte, prin padure cand era acoperita de o patura colorata iar iarna mirosul lemnelor arse in timp ce afara crapa piatra de frig.

Si nu am cum sa uit ca a venit toamna si e frumoasa, mai ales cand ajung in fata blocului si vad frunzele pe alee, caci noi cand eram mici adunam frunzele uscate la gramada si ne tavaleam in ele ori ne bateam. Si ce vremuri frumoase, rar mai traim sentimentul.

Sunt curioasa cati sunt miscati de lucruri atat de marunte, de care ne putem bucura si le putem remarca?