Oamenii care au o anumita varsta peste a mea, care au trait experiente si au muncit, plans, ras, pierdut, de ce cred ca doar pentru ca eu am 21 de ani nu stiu nimic despre viata, de ce trebuie ei sa-mi judece negativismul?
Da, sunt negativista, nu pot sa fiu optimista, cand iti calculezi sansele si vezi ca nu ai nici o scapare, doar sa intervina vreo minunatie poate sa-mi schimbe parerea.
Urasc oamenii care desi stiu mai multe si sunt mai priceputi sau mai experimentati trateaza omul ca si cand sunt niste nimicuri si nu stiu nimic si nu accepta alte pareri doar pentru ca eu am una diferita de a lor.
Urasc ca eram candva asa si poate am sa mai fiu, sa pleci din tara sa ajungi sa vezi atatea bogatii si atat de diferiti oamenii de noi si sa te intorci in tara in care ai crescut sa zici ca oamenii sunt de rahat aici si totul este de rahat. Normal, oamenii buni pleaca sa-si exploateze atat de bune forte in alta parte, iar noi normal ca ramanem cu oameni saraci, cu oameni de care ne lovim si pe care-i calcam in picioare.
Si nu vreau sa mai continui si la fel zic nu, nu am sa accept un om in viata mea care nu imi accepta ideile si incearca sa mi le schimbe, sa ma trateze de la un anumit nivel si sa ma considere o persoana fara nimic in creier. Am sa opun rezistenta doar sa stie ca nu-i accept iar cand ma va jigni am sa plec, oamenii astia nu merita nici macar gandul.
Plecati!
Pai uite, eu o iau altfel. N-am 21 sau peste deci nu poti spune ca tratez problema cu superioritate, dar nu poti spune nici ca sunt prea tanar si nu stiu nimic, pentru ca te-ai contrazice. Avand in vedere ca sunt acoperit, spun asta:
Prefer sa am o viziune pozitiva asupra lumii. Prefer sa fiu optimist. De ce? Pentru ca daca sunt optimist ma motivez mai tare sa ajung unde vreau sa ajung. Daca sunt pesimist, ma limitez. Daca sunt optimist zambesc mai des chiar daca momentul nu m-ar lasa in mod obisnuit.
Vad lumea intr-un mod pozitiv pentru ca sunt destule lucruri sa te bucure. Cunosc multi oameni frumosi, si cand spun asta nu ma refer la fizic. Muzica e o bucurie. Scrisul e o bucurie. Sunt atatea bucurii incat daca as fi negativist as simti ca le ignor si asa nu ar fi corect.
Fiecare percepe realitatea in modul lui. Dar nu mai degraba ai avea o realitate colorata decat una monocroma?
Din nou, e doar parerea mea. Dar e o parere pe care vreau sa o pastrez si in care cred.